Spaima oglinzilor
În ziua în care m-am născut, sunt sigur că un melc neînsemnat a început înconjurul ţării sau al timpului. Căci în fiecare zi de naştere câte un melc – sau poate acelaşi melc al mai multor muritori – porneşte la drum sau îşi încheie un drum, ceea ce e cam acelaşi lucru.M-am născut în aceeaşi zi cu cel mai cutremurător proverb revelat de la invenţia roţii încoace, spunea el după un sfert de coniac. Bea mereu la metru, adică înşira paharele unul după altul şi le golea considerând că astfel înainta cu un metru înspre taina celor văzute, dar nu ştia exact câţi metri de coniac îi mai rămăseseră până la taina tainelor, zona unde cele văzute se dezbrăcau, devenind nevăzute.
Aceasta era şi marea taină a beţiei sale şi nu dorinţa atroce sau neputinţa incontrolabilă de a-şi recupera viaţa risipită prin închisori, viaţă pe care, de altfel, o numea “reculegere întru singurătatea genei balcanice”.
Aceasta era şi marea taină a beţiei sale şi nu dorinţa atroce sau neputinţa incontrolabilă de a-şi recupera viaţa risipită prin închisori, viaţă pe care, de altfel, o numea “reculegere întru singurătatea genei balcanice”.