Anagnorisis / ἀναγνώρισις

SQ: Anagnorisis – Përfaqëson çastin e njohjes së papritur në një vepër letrare (sidomos në tragjedi), kur një personazh: zbulon një të vërtetë thelbësore; kupton se kush është me të vërtetë dikush (ose kush është ai vetë); kupton natyrën e vërtetë të situatës së tij. Është një pikë kthese e fuqishme që ndryshon kuptimin e personazhit dhe shpesh rrjedhën e veprimit.

RO: Anagnorisis este momentul de recunoaștere bruscă dint-o operă (în special tragedie) când un personaj: descoperă un adevăr esențial; realizează identitatea reală a cuiva (sau propria identitate); înțelege adevărata natură a situației în care se află. Este un punct de cotitură cognitiv și emoțional, care schimbă cursul acțiunii.

EN: Anagnorisis – It refers to the moment of sudden recognition in a literary work (especially tragedy) when a character: discovers an essential truth; realizes who someone truly is (or who they themselves are); understands the true nature of their situation. This is a powerful turning point that changes the character’s understanding and often the course of the action.

YT

Me vete / Scriind singur

 

[Prozë e thyer / Proză frântă]
SQ: Vëllim dygjuhësh / RO: Volum bilingv

Librarium Haemus Editions
ISBN: 978-606-8872-29-2

Digital

Ballina / Coperta: KÜdesign
Sipas një fotografie nga Misto Cici, Pogradec, 3 tetor 1971
/ După o fotografie realizată de Misto Cici, Pogradec, 3 octombrie 1971

Dritare

 

2 romane: Kryevepra [SQ], Călătoria unui scriitor în serie [RE] Synopsis EN

Së shpejti / Curând / Soon

Kryevepra – roman

Në një cep të Tiranës së vjetër, një djalë i verbër ndërton me fije shkrepsesh diçka të paparë, në kufijtë mes lëndës dhe frymës. Për mbi tetëdhjetë vjet, ngjarjet rrjedhin njëherazi në dy histori, që shpesh e përjashtojnë njëra-tjetrën. 

The masterpiece – novel SQ

In a corner of old Tirana, a blind boy builds something unseen with matchstick threads, on the edge between matter and spirit. For over eighty years, events unfold simultaneously in two stories that often contradict each other. 

*

Călătoria unui scriitor în serie – roman 

Călătoria în Europa, printre vii și morți, a unui scriitor căruia „toate nenorocirile i s-au întâmplat când lipsea undeva”. Într-o lume în care exilul a ajuns la modă aproape cât crima, scriitorul se străduiește să descopere dacă omul este un blestem sau o binecuvântare pentru spatiile pe care le ocupă sau le părăsește, uluit și uneori chiar jignit că mereu există și întrebări mai grave. 

The journey of a serial writer – novel RO

The journey through Europe, among the living and the dead, of a writer to whom "all misfortunes happened while he was away somewhere." In a world where exile is almost as fashionable as crime, the writer strives to discover whether man is a curse or a blessing for the spaces he inhabits or abandons — stunned, and sometimes even offended, to realize that there are even more troubling questions.

Covers by KŰdesign©

Thematicon

Ese në një fjali / Eseuri dintr-o frază / One sentence essays ©

[SQ] Shorti i titullon shënimet „Thematicon” (thur me mend edhe rimat Thaliaticon dhe Thanaticon). Si në Eastories – titull i një cikli skenarësh, Thematicon-i është hartuar nga Shorti prej Them, Thema/tik dhe kon, që edhe në shqip, edhe në rumanisht përshkruan thjesht hapësirën ku Shorti çon jetën dhe dorëshkrimet. Jeta në e nga një kon – hijeje, terri, muzgu, drite, varet. Ai bën jetën e tërhequr të një tetëdhjetë vjeçari, të themi, i bindur se disa viganë të artit rrinë nëpër cepa ngaqë nuk i nxe pjesa tjetër e botës. Padyshim që nuk ka zgjedhur tërheqjen që të bëhet vigan. Ai vetëm s’ka mundur të mos tërhiqet. Qysh në fëmininë e hershme ka ëndërruar një cep ku të mos e plagosin për vdekje dhe nga ku të mos lëndojë njeri. Vite më pas shkroi se „Në gjeometrinë e epërme cepi ka formë maje”. Bashkautori, RO, 2023

[RO] Shorti își intitulează însemnările „Thematicon” (face și rimele Thaliaticon și Thanaticon). Ca și „Eastories” – titlul generic al ciclului de scenarii, Thematicon este compus de Shorti din Them (spun, rostesc – alb.), Thema/tic – temă, tematic/ă, și con (care și în albaneză – kon, și în română descrie simplu spațiul în care Shorti își duce viața și manuscrisele). Viața într-un și dintr-un con – de umbră, penumbră, beznă, amurg, lumină, depinde. El duce viața retrasă a unui octogenar, să spunem, convins că unii uriași ai artei stau prin colțuri fiindcă nu-i încape restul lumii. Sigur că nu a ales retragerea ca să devină uriaș. El doar n-a putut să nu se retragă. Din fragedă copilărie a visat la un colț în care să nu poată fi rănit mortal și din care să nu poată răni pe nimeni. Ani mai târziu a scris că „În geometria superioară, colțul are forma unui vârf”. Coautorul, 2023

În Geometria Superioară, colțul are forma Vârfului

Në Gjeometrinë e Epërme cepi ka formën e Majës

*

SQ: Teatri i afrohet agonisë, kur recitojnë ata që s'dinë të lexojnë.

RO: Teatrul se apropie de agonie când recită cei care nu știu să citească.

EN: The theatre approaches agony when those who do not know how to read are the ones reciting.

*

SQ: Gati e pamundur të gjesh se në çfarë u shndërrua kritika letrare nga çasti kur, duke kopjuar shtypin e përditshëm, nuk deshi, ose nuk mundi më të bënte dallimin mes universales dhe mungesës së thelbit në librat që trymbetoheshin si risi 

RO: Aproape imposibil de ghicit în ce s-a transformat critica literară din clipa în care, imitând presa cotidiană, n-a mai vrut sau n-a mai putut face diferența dintre universal și lipsă de esență în cărțile trâmbițate drept inovații.

*

SQ: Një bekim tejet i rrallë është edhe ajo prerje krahësh që forcon fluturimin. 

RO: O rarisimă binecuvântare este și acea tăiere de aripi care întărește zborul.

EN: A most rare blessing is also that clipping of wings which strengthens the flight.

*

Alegori(tmi)a

SQ: Po ftove kafazin të flasë në vend të zogut, medoemos do të mbajë një fjalim në emër të këngës. 

RO: Dacă înviți colivia să vorbească în locul privighetoarei, neapărat va ține o cuvântare in numele cantecului.

EN: If you invite the cage to speak in place of the nightingale, it will inevitably deliver a speech in the name of the song.

* 

Ese në një fjali: Historia e Letërsisë (të) mëson se mund të bëhen gjëra të harrueshme edhe me shumë më pak faqe, gati njëlloj si edhe me çnjerëzisht shumë.

Eseu dintr-o frază: Istoria Literaturii (te) învață că se pot face lucruri de uitat și cu mult mai puține pagini, aproape la fel ca și cu inuman de multe.

*

Despre 'interior' și 'exterior' conform Istoriei Literaturii: Dacă îi închideți cuiva toate ușile, riscați să nu mai puteți ieși. 

Rreth 'brenda' e 'jashtë' sipas Historisë së Letërsisë: Nëse ia mbyllni dikujt të gjitha dyert, rrezikoni të mos mundni të dilni dot më.

*

Cărți care îl sărăcesc pe cititor, creându-i impresia că le poate îmbogăți - și cărți care îl îmbogățesc fără a-i permite să le sărăcească.

Libra që e varfërojnë lexuesin, duke i krijuar përshtypjen se mund t'i pasurojë - dhe libra që e pasurojnë pa e lejuar t'i varfërojë.

*

*

Hija dixit: Nuk shkruaj që të vij të flas, por flas që të ik të shkruaj.

Umbra dixit: Nu scriu ca să vin să vorbesc, ci vorbesc ca să plec să scriu. 

* 

Takim me lexues të zgjedhur, ose që e dinë se shtëpinë nuk e ndërton bojaxhiu. 

* 

Më-dyshje: është një shqipe rrënjore, e gjithëkohëshme, që i bën snobët të shkumëzojnë e të shpallin se po lexojnë përkthime të dobëta. 

* 

Thonjëza të mëdha e të vogla: Letërsia – mes yshtjes për t'u pavdekësuar njëherësh me ndryshimet madhore që harrohen dhe lirisë për të shtuar sadopak dritë mbi 'vogëlimat' e përhershme. 

* 

Zhvendosje e thjeshtë: sa më tepër mbushen krenat me idhuj, aq më pa krena mbeten idhujt.

Simplă mutare: cu cât mai mult sunt umplute capetele cu idoli, cu atât mai fără capete rămân idolii. 

* 

Një hidhërim të cilin s’e mjekon dot asnjë lëvdatë shtypi, çmim a dekoratë: kur lexuesi i zgjedhur, madje edhe vetë autori, e dinë se sa dhe çfarë mund të pritet prej tij në librat që pasojnë. 

* 

Një tjetër sprovë ndaj fjalës: flasin e bërtasin jo që t'i dëgjojë njeri, por që t'i shohë.

O altă încercare asupra cuvântului: vorbesc și strigă nu ca să-i asculte cineva, ci ca să-i vadă. 

* 

Bëma nga bota e letrave: Më lehtë mund t'i zgjosh buzëqeshjen një të vdekuri, sesa arsyen një idhujtari.

Fapte din lumea hârtiilor: Mai ușor îi poți trezi zâmbetul unui mort, decât rațiunea unui idolatru. 

* 

... në letërsi, ai që ngulmon të ketë gjithmonë fjalën e fundit, 'vdes' i pari.

... în literatură, cel care insistă să aibă mereu ultimul cuvânt, 'moare' primul.

* 

Në varësi të epokës (sidomos letrare), ka një dallim të madh midis të qënit 'i blerë' dhe të qënit 'i shitur'.

În funcție de epocă (mai ales literară), există o mare diferență între a fi 'cumpărat' și a fi 'vândut'. 

* 

Kohë e mrekullueshme për të përmirësuar shkrimin me dorë.

Vreme perfectă pentru a îmbunătăți scrisul de mână. 

* 

Si nën qiell / Ca sub cer / Like under the Sky – fragment

 

Rrëfilm nga A.-Ch. Kyçyku

Në rolin e Dëshmitarit (VO): Ligoraq Riza

 

[SQ]

Poemat tingëllonin pakashumë si më poshtë vijon:

Një cigare pa filtër / një kafe me sheqer / një çaj /

Një mollë / dy hurma farëzeza / një fletë aritmetike /

Dhjetë lekë të vjetra / pesë lekë të reja / një dollar /

Tre libra të hollë / dy libra të trashë / s’ka rëndësi autori tani /

Një penë / dy kallamare / një stilograf / një bombone

Një stemë / njëzet pulla / qeni laraman / kanarina /

Dylbia me një sy, monokli me dy lente, pena e kaltër / një shëtitje me varkë /

Dy maja pene / bluza e gjelbër / një penel / një fletore vizatimi

Unaza prej argjendi / dy varse / tri palë vathë / kravata me xixa /

Katër unaza ari / dy me gurë të çmuar / një me kokë shqiponje /

Një me kokë gjarpri / një sandviç / dy ullinj / një kanë / tetë pjata /

Si nën qiell

 

[SQ]… se dashuritë vinin e iknin. Se kishin kaluar kushedi sa vite, sa ftesa, sa thirrje, sa vaje, sa njerëz, sa filma, sa humbje shpresash, dhe pangopja jonë me njëri-tjetrin edhe shkencërisht mund të dëshmohej ç’ishte, si më poshtë vijon: O përçmim, urrejtje e pashpjegueshme dhe hakmarrje ndaj tyre, O sëmundje e pastudiuar sa duhet e, rrjedhimisht, pa ilaç, a më keq akoma: pa shërim O dashuri e çmendur ndaj vetes sonë, O vdekje O diçka tjetër, që nuk gjen përgjigje. Ne sollëm edhe një herë ndërmend, pa ia shkëputur sytë njëri-tjetrit, se trupat s’dihej ku i kishim dhe a i kishim më; kujtuam me një mall te panjohur e me një dhembshuri përtej moshës fillimet e asaj ngjarjeje dhe vargjet më të ndjerë të asaj poeme. / Si nën qiell * [RO] … că iubirile veneau și se duceau. Căci trecuseră cine știe câţi ani, câte invitaţii, câte strigăte, câte bocete, câţi oameni, câte filme, câte pierderi de speranţe, și neputinţa noastră de a ne sătura unul de celălalt se putea explica inclusiv știinţific, vasăzică: Ori dispreţ, ură inexplicabilă și răzbunare faţă de ei, Ori boală insuficient cercetată și, implicit, fără leac, sau mai rău: incurabilă, Ori dragoste nebună faţă de noi înșine, Ori moarte, Ori altceva care nu găsește răspuns. Noi ne-am adus încă o dată aminte, fără a ne lua privirile unul de la altul, că nu se știa unde ne aveam trupurile și dacă le mai aveam undeva; ne-am amintit cu un dor necunoscut și cu o duioșie dincolo de vârstă, de începuturile acelei întâmplări și de cele mai sensibile versuri ale acelui poem. / Ca sub cer *

[EN] ... that love came and went.
For who knew how many years had passed by, how many invitations, how many cries, how many wailings, how many people, how many films, how many losses of hope, and our inability to tire of each other could be explained scientifically even:
Either disdain, unexplainable hatred, and revenge against them,
Or an understudied disease, and implicitly, without a cure, or worse: incurable,
Or mad love for ourselves,
Or death,
Or something else that can’t find an answer.
We remembered once more, without taking our eyes off each other, for we didn’t know where our bodies were or if we still had them somewhere; we remembered with an unknown yearning, and with a tenderness beyond age, of the beginnings of that story, and of the most sensitive verses of that poem. / Like under the sky [Translated by Monica Vișovan]

*

[IT] ... perché gli amori venivano e andavano. Perché erano passati chissà quanti anni, inviti, chiamate, pianti, persone, film, perdite di speranze, mentre la nostra  insaziabilità reciproca anche scientificamente poteva essere dimostrata che cosa era, come segue: O disprezzo, odio inspiegabile e vendetta contro di loro, O malattia non abbastanza studiata e, di conseguenza, senza medicine, o peggio ancora: senza guarigione O folle amore per noi stessi, O morte O qualcos'altro, che non trova risposta. Noi abbiamo evocato ancora una volta, senza levare gli occhi di dosso a noi stessi, perché non sapevamo dove fossero i nostri corpi e se li avevamo ancora; abbiamo ricordato con un desiderio sconosciuto e con una compassione oltre l'età gli inizi di quell'evento ed i versi più sentiti di quella poesia. / Come sotto il cielo [Translated by Kopi Kyçyku] * [DE] … Denn es sind ja schon so viele Jahre, so viele Einladungen, so viele Rufe, so viele Wehklagen, so viele Menschen, so viele Filme, so viele Hoffnungsverluste passiert, und unsere Unersättlichkeit aufeinander konnte wissenschaftlich auch als folgendes beschrieben werden: Entweder Verachtung, unerklärlicher Hass und Rache an ihnen, Oder eine nicht ausreichend erforschte Krankheit, und folglich ohne Medikamente oder noch schlimmer, unheilbar Oder eine Wahnsinnsliebe zu uns selbst, Oder der Tod Oder aber etwas anderes, worauf es keine Antwort gibt. Wir haben uns noch einmal in Erinnerung gebracht, ohne die Augen voneinander zu lassen, dass wir nicht wissen, wo wir unsere Körper haben und ob wir sie noch haben, und wir haben uns mit einer unbekannten Sehnsucht und mit einem Mitleid jenseits des Alters an die Anfänge jenes Ereignisses und an die innigsten Verse jenes Gedichts erinnert.” / Wie unter dem Himmel *

Script, graphics, editing: Ardian-Christian Kyçyku

VO: Ligoraq Riza

A KeynemaHouse production

© All rigts reserved

A glorious and dying Tribe – the epos of an oblivion [onLine]

 

It is an honor for our literature that this total novel, of a Marquezian amplitude, exists in the Romanian language. If in the novel " One Hundred Years of Solitude" the life of a Latin American family is described over the course of a century, in the epic that is launched today, without talking about a replica, the life of the Balkans is described multiple times over a millennium.

Vasile Andru

Bookfest, Bucharest 2005

First edition: Bucharest 1998

ParalleLiterature - a presentation

 

Coautorul - Poezii frânte / din Mărturiile unui scriitor de literatură paralelă

"E liniște sau doar nu contezi. Trecuse de miezul nopții și de jumătatea vieții." Astfel încep mărturiile unui scriitor de literatură paralelă, cum se consideră cel care a publicat peste cincizeci de cărți și de mult trăiește într-un colț al memoriei cotidiene.

Invitat la Debrecen ca să scrie scenariul unui film, cel poreclit și "Mortul nedrept de norocos" mai face o călătorie spre Salonul Internațional de Carte de la Torino, unde va prezenta două dintre romanele sale traduse în italiană și unde este convins că unii îl așteaptă să-l ucidă.

Însoțit de câțiva frați invizibili – protagoniști ai textelor sale sau chiar confrați decedați în veacul trecut – mărturisitorul transmite o privire "nepasteurizată" asupra literaturii, vieții literare și actului creației dintr-un spațiu mai puțin accesibil cititorului.

Cartea onLine

Librarium Haemus
ISBN: 978-606-8872-11-7
Ediție digitală
Coperta: KÜdesign
- după o imagine din Debrecen, realizată de A.-Ch. Kyçyku

During the writing of this work,
I participated in the Hungarian Writer's Residence Program
organised by Petofi Agency Nonprofit Ltd.
(Petőfi Kulturális Ügynökség Nonprofit Zrt.)
in Debrecen in May 2023

Teatër / Teatru / Theater

Tituj / Titluri / Titles

 

Coafura sfinților (The Hairstyle of the Saints, Berberana e shenjtorëve, 1998, ro.)

Dragoste la ultima vedere (Love at Last Sight, Dashuri me shikim të fundit), theater and prose, 2000, ro.)

zv.Libri – copëza jete a letre frymëzuar nga Teatri (The viceBook – fragments of life or of paper inspired by Theater, viceCartea – frânturi de viaţă sau de hârtie inspirate de Teatru 2008, sq.)

Gjaku asnjanës – jetë suflerësh (Neutral Blood – life of prompters, , Sângele neutru – viaţă de sufleuri, 2008, sq.)

Shkëlqesi – 5 pamje nga pasqyra (Excellence – 5 images from the mirror, Excelenţă – 5 imagini de la oglindă 2009, sq.)

 

Në vend të përjetësisë (Instead of Eternity, În loc de veşnicie, 2010, sq.)

Casting sau Cortina nu mai separă nimic (Casting or The Curtain No Longer Separates Anything, Casting, ose Perdja nuk ndan më asgjë, 2013, ro.)

Një botë më tutje (One World Beyond, O lume mai încolo, 2013, sq.)

Si (How, Cum, 2018, sq.)

Homo ex machina 

I. Pantomima, ose Të fshehta nga jeta e prijësve (Pantomime or Secrets from the Lives of Leaders, Pantomima sau Taine din viața conducătorilor)

II. Pakica – ngjarje me 15 pamje dhe me disa lloje perdesh (The Minority – an event in 15 scenes and with several kinds of curtains, Minoritatea – întâmplare cu 15 scene și cu câteva genuri de cortine)

III. Një si piano (Something Like a Piano, Ceva ca un pian, 2019, sq.)

Genul – piesă cu un act și un omor (The Gender – a play with one act and one murder, Lloji – pjesë me një akt e më një vrasje, 2019, ro.)

Exodul sufleurilor – stereodramă (The Exodus of the Prompters – stereodrama, Eksodi i suflerëve – stereodramë, 2022, ro.)

Tiparnița – monodramă (The Printing House – monodrama, Shtypshkronja – monodramë, 2022, ro.)

Ultimii oameni filmați (The Last People Filmed, Njerëzit e fundit që u filmuan, 2024, ro.) 

 

Synopsis 

RO: Dramaturgia lui Ardian-Christian Kyçyku / Kuciuk

- adresată ”unui singur spectator”, scrisă în primul rând ca să fie citită, nu neapărat pusă în scenă, funcționează ca o extensie a universului său epic, fiind un spațiu al experimentului filosofic, al dialogului și al confruntărilor directe cu ceea ce este incontrolabil pentru ființa umană. Principalele trăsături ale teatrului său ar fi:

· Un teatru al ideilor: Piesele sale sunt mai puțin axate pe acțiune fizică și mai mult pe duelul de idei. Dialogurile sunt adesea eliptice, pline de subînțelesuri, amintind de stilul lui Samuel Beckett sau Eugen Ionesco, dar cu o amprentă balcanică specifică;

· Minimalismul Scenografic: Multe dintre piesele sale (cum sunt, de pildă ”Exodul sufleurilor – stereodramă”[1] sau ”Genul – piesă cu un act și un omor”) se bazează pe o economie de mijloace. Accentul cade pe prezența actorului și pe forța cuvântului, transformând scena într-un laborator de disecție a psihicului uman;

· Tema Puterii și a Captivității: Un subiect recurent este individul prins în mecanisme de control, fie că sunt politice (dictatura), birocratice sau metafizice. Personajele sale se simt adesea "asediate" sau captive într-un spațiu din care nu pot evada decât prin credință în Dumnezeu, moarte sau nebunie;

· Dimensiunea Teologică și Etică: Spre deosebire de teatrul absurdului pur nihilist, dramaturgia lui Kyçyku caută adesea un sens moral sau o ieșire spre sacru. Conflictul se dă frecvent între degradarea umană și dorința de mântuire.

· Limbaj și Meta-teatru: Autorul explorează frecvent ideea de "teatru în teatru", sugerând că existența însăși este o reprezentație mascată. Personajele își conștientizează uneori rolurile, transformând piesa într-o reflecție asupra procesului de creație. 

SQ: Dramaturgjia e Ardian-Christian Kyçykut / Kuciuk

- i drejtohet "një spektatori të vetëm”. Shkruar kryesisht për t'u lexuar, jo medoemos për t'u vënë në skenë, ajo funksionon si një zgjerim i universit të tij epik, duke qenë një hapësirë e eksperimentit filozofik, e dialogut dhe e përballjeve të drejtpërdrejta me atë që është e pakontrollueshme për qenien njerëzore. Karakteristikat kryesore të teatrit të tij do të ishin:

· Një teatër idesh: Pjesët e Kyçykut janë më pak të përqendruara në veprimin fizik dhe më shumë në duelin e ideve. Dialogjet janë shpesh eliptikë, plot nënkuptime, që të kujtojnë stilin e Samuel Beckett-it ose Eugène Ionesco-s, por me një frymë të dallueshme ballkanike;

· Minimalizmi skenografik: Shumë prej pjesëve të Kyçykut (si për shembull Eksodi i suflerëve – stereodramë apo Lloji – pjesë me një akt e më një vrasje) mbështeten në mjete të kursyera. Theksi bie mbi praninë e aktorit dhe mbi fuqinë e fjalës, duke e shndërruar skenën në një laborator për zbërthimin e psikikës njerëzore;

· Tema e pushtetit dhe e robërisë: Një temë mjaft e pranishme është ajo e individit të kapur në mekanizma kontrolli, qofshin ata politikë (diktatura), burokratikë apo metafizikë. Personazhet e Kyçykut shpesh ndihen "të rrethuar" ose robër në një hapësirë nga e cila nuk mund të shpëtojnë veçse përmes besimit në Zot, vdekjes ose çmendurisë;

· Dimensioni teologjik dhe etik: Ndryshe nga teatri absurd tejet nihilist, dramaturgjia e Kyçykut shpesh kërkon një kuptim moral ose një rrugëdalje drejt së shenjtës. Konflikti zhvillohet shpesh midis degradimit njerëzor dhe dëshirës për shpëtim;

· Gjuha dhe metateatri: Autori eksploron shpesh idenë e "teatrit brenda teatrit", duke prcjellë bindjen se vetë ekzistenca është një shfaqje e maskuar. Personazhet ndonjëherë vetëdijësohen për rolet e tyre, duke e shndërruar pjesën në një reflektim mbi procesin krijues.

 

EN: The dramaturgy of Ardian-Christian Kyçyku / Kuciuk

- addressed to "a single spectator", written primarily to be read, not necessarily to be staged, functions as an extension of his epic universe, being a space for philosophical experimentation, dialogue, and direct confrontations with what is uncontrollable for the human being. The main features of his theater would be:

·  A theater of ideas: His plays are less focused on physical action and more on the duel of ideas. The dialogues are often elliptical, full of subtext, reminiscent of the style of Samuel Beckett or Eugène Ionesco, but with a specific Balkan imprint;

·  Scenographic minimalism: Many of his plays (such as, for instance, The Exodus of the Prompters – stereodrama or The Gender – a play with one act and one murder) rely on an economy of means. The emphasis falls on the actor's presence and the power of the word, transforming the stage into a laboratory for dissecting the human psyche;

·  The theme of power and captivity: A recurring subject is the individual caught in mechanisms of control, whether political (dictatorship), bureaucratic, or metaphysical. His characters often feel "besieged" or captive in a space from which they can only escape through faith in God, death, or madness;

·  The theological and ethical dimension: Unlike the purely nihilistic theater of the absurd, Kyçyku's dramaturgy often seeks a moral meaning or a path toward the sacred. The conflict frequently takes place between human degradation and the desire for salvation;

·  Language and meta-theater: The author frequently explores the idea of "theater within theater", suggesting that existence itself is a masked performance. Characters sometimes become aware of their roles, turning the play into a reflection on the creative process.

Source: internet

 

---

[1] Cuvânt creat de autor / Word Created by the Author / Fjalë e krijuar nga autori.

Bio in English