Frumuseţea care ucide (I)

Proza modernă albaneză într-o antologie

„Frumuseţea care ucide” (volumul I), Editura Librarium Haemus, Bucureşti 2006

Volumul întruneşte câteva dintre perlele prozei albaneze moderne, scrise de Faik Konitza, Mitrush Kuteli, Lasgush Poradeci, Migjeni, Martin Camaj, Ernest Koliqi, Anton Pashku şi Hiqmet Meçaj.

În postfaţa „Brevetarea unei insomnii”, semnată de Ardian-Christian Kuciuk, citim: „E absurd să foloseşti pluralul academic pentru a descrie o insomnie. Uneori, ea poate fi mai personală decât moartea sau chiar decât exilul. Opt scriitori de expresie albaneză, înălţaţi şi chinuiţi de Frumuseţe, îşi deschid în limba română pergamentele în care au stat învelite şi scrise fragmente din marea lor insomnie. Orice asemenea apariţie într-o altă limbă, este un fel de eliberare. Datorită misticii şi puterii primordiale ale limbii albaneze, „trecerea” textelur de mai sus din muţenia limbilor de prea strânsă circulaţie la o limbă de origine latină n-a fost deloc uşoară”. Ea a devenit o realitate însă, graţie unei munci uriaşe, plină de dragoste şi dăruire, depusă de academicianul albanez Kopi Kyçyku.
Autorii aleşi sunt clasici, unii consideraţi chiar întemeietori ai prozei şi poeziei albaneze moderne. Lasgush Poradeci şi Mitrush Kuteli au studiat şi s-au format în România anilor '20-'30 ai secolului trecut. „Aidoma unui mozaic alcătuit de oameni diferiţi – cu toţii harici – în vremuri diferite, încheie Kuciuk, acest volum îi oferă cititorului o imagine întru totul inedită nu doar a lumii albaneze, ci şi a lumii balcanice de ieri, de azi şi de mâine, dar oglindeşte şi întâlnirile ciclice, însoţite de traume şi înălţări, ale acestor două (sau mai multe) lumi. Desigur, Frumuseţea revelată de prozatorii albanezi nu va ucide pe nimeni, ci doar va răni un pic. Poate doar ca să înţelegem că, de câteori trăim sub Frumuseţe, nu toate rănesc şi ultima ucide, ci invers”.